12 Octombrie, 2007
Si mi-e dor de verdele viu alverii, de albastrul clar al cerului..de razele iubitoare ale soarelui.
Mi-e dor de vara..si de timpul ce-a trecut.
Cand s-a intamplat ? Cand dorinza de a ramane a fost mai puternica.
Apa rece a marii..parca inca o mai simt invaluindu-mi corpul. Inca mai simt soarele cum imi vibra pe piele.. Inca ma mai trec fiori de gheata cu aluzie la gandul adierei reci a noptii de pe malul marii... Si mi-este asa dor !
Si ma incearca lacrimile la amintirea ca-mi puteam pierde parintele chiar in mainile mele.. Si chiar plang.. si mi-este asa frica....fara el eu nu mai am nimic ! ...totul s-ar duce o data cu el..insa amintirile ar ramane.
O amintire. O impietrire a trecutului.. Un simplu gand care iti ramane vesnic in suflet. Un gand care nu poate fi modelat sau schimbat in vreun fel...
O intorsatura vitala a vietii. Un sentiment ce nu poate fi schimbat. Trecerea de la o stare ..la alta. Un gand fugar care iti poate lasa o lacrima sau bucurie in suflet.
Iar daca ti se ia ce-ti este drag, in timp vei reinvia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu