...Yo..poveste fara sfarsit

Autor: Thunder


" 18 déc. 2006

Am invatat ca `interesu` are varsta .... dar iubirea nu are. Am invatat ca 6 ani de iubire pot fi lasati in urma printr`o privire...printr`un sarut .... Am vazut ca uneori trebuie sa lasi ceva in urma ca sa poti merge mai departe in viata. Am vazut ca daca ti`ai depasit limitele... nivelul tau mediu se ridica....
Am vazut ca in jobul vietii, unicul tau sef e Dumnezeu. Am invatat ca nu`i usor sa folosesti sentimente puternice si e gresit sa te lasi dus de val. Am invatat ca daca vrei ceva... trebuie sa ceri.. nu sa astepti ... din partea bunului simt al celuilalt ! Am invatat ca daca sunt cerinte mari.... gresala nu trebuie iertata..
Am invatat ca daca limita de viteza e 60km, iar limita masinii este 240km/h trebuie sa o tunezi ca sa potzi merge cu 300km/h ...dar fara pasageri caci n`ai tu dreptul sa le risti viata. Am invatat sa ma consolez din amintiri caci ele au fost realitate candva.
Nu spera, caci viitorul este nesigur si nu depinde doar de tine ! Am invatat ca daca ti se pune pata sa saruti o fata... trebuie sa o faci !! Slabe sanse sa te omoare daca iti da cu geanta in cap si sunt mai mari sansele sa ramai un timp cu ea.
Mi`am dat seama ca daca inseli ... iubirea se pateaza ..oricat de lipsite de sentimente ar fi `numerele` ... Am invatat ca nu e bine sa`ti lasi iubita sa plece singura la mare, pentru ca va face ce faci tu ... in acelasi timp cat nu esti cu ea... ca doar d`aia sunt suflete pereche :) . Am invatat ca tocurile nu le inalta pe femei ...insa tatele da. Am invatat ca marea iubire poate avea si haine rupte pe ea... si am invatat ca daca lasi orgoliu nu e deloc bine daca nu`l lasi doar atunci cand trebuie ! Caracterul in timp se mai suceste... demnitatea trebuie sa ramana neclintita....
Am invatat ca daca vreau sa iubesc o fata nu trebuie sa o caut, ci sa traiesc din femeie in femeie pana o gasesc. "Se spune ca nu trebuie sa ridici femeia la cer caci te va insela cu primul inger"... nu te oftica ! E simplu : iarta sau pune punct. Dar nu insela si tu..
Fa tot posibilul sa nu ajungi la mana sperantei, tot ce faci fa sa fie facut de mana ta, iar daca te fac banii, fa`i sa te faca bine si o sa mai scriu cu alta ocazie. "

Sapte dintr-o lovitura

"Credeam ca doar tarfele vand sex, uite ca si vedetele."

"Tema tezei mele de doctorat a fost Traumele psihice ale fluturilor daltonisti."

Ii intalnim in fiecare zi si ii catalogam. Cu totii suntem facuti dupa un anumit sablon stabilit candva... Cu totii ne regasim caracterul in altcineva, uneori intr-un mod constient, alteori negam in totalitate asemanarea.

7 dintr-o lovitura. Trasaturile personajelor sunt putin exagerate doar pentru a sublinia esentialul si a starni rasul. Realitatea nu mai este decat o oglinda ce se rasfrange in sala Atelier (TNB).

am uitat sa iti spun

Autor: Deez



"scuza-ma azi sunt uituca si zapacita...am uitat sa iti spun ca mie dor de primavara si de vara si de mine si de tine si de noi doi,amandoi.am uitat sa iti spun ca imi place la mare si sa simt vantul ce imi face parul sa zboare.am uitat sa iti spun ca iubesc sa iubesc si ca imi pierd vremea uitand ce vroiam sa iti spun.nu stiu cum da am uitat sa iti spun ca viata are sens si ca trebuie sa zambim cum ar spune octavian paler "avem timp pt. toate".ma amuz gandidu-ma ca am uitat sa iti amintesc ca ma poti suna si ca iti voi raspunde.ce e cel mai aiurea e ca am uitat doamnee chiar am uitat sa iti spun ca vreau sa petrecem timpul impreuna.sunt atat de aiurita incat am uitat sa iti spun ca eu chiar vreau la mare!...ce sa mai am uitat multe lucruri ce vroiam sa ti le spun...
dar asta n-am sa uit sa iti zic ca mie dor de tine.
"puiiii" spune-mi ca mergem la mare!" "

Ce-as fi dac-as fi..

Pe departe cea mai frumoasa leapsa din toate leapsele... primita de la Deez.

“ Ce-as fi dac-as fi..”

O floare: Tuberoza
Un anotimp: Toamna
O culoare: Albastru
Un animal: Pisica
Un obiect vestimentar: Esarfa
O piesa de mobilier: Pat
O piesa muzicala: Sting - Fields of gold
Un vers: "Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile"
Un peisaj: Parcul toamna
Un obiect: Parfum
Un instrument muzical: Vioara
Un copac: Stejar
Un oras: Kerkyra
Persoana publica: Angelina Jolie
O persoana apropiata: Cata
O carte: "La rascruce de vanturi" - Emily Bronte
Un fel de mancare: Ciulama de ciuperci
Un supererou : Wonder Woman
Un fenomen al naturii: Furtuna
O masina: Mercedes-Benz
Un fruct: Portocala
O parte a corpului: Ochi
Un film: Autumn in New York

Femeia perfecta

Autor: DONO

"Am furat o leapsa. De la o Femeie simpla, care ma provoaca sa “zugravesc” Femeia Perfecta. Nu-mi plac lepsele (leapsele) dar fiind o tema provocatoare, o accept.
Deci. Femeia perfecta, pentru mine, e cea care ma face sa zambesc dimineata. Chiar daca afara ploua si e frig. Chiar daca am visat urat. O vad si zambesc. Si ma impleticesc sa-i fac cafeaua. E femeia care-mi umple baia de farduri, desi eu sint (sau eram) mai ordonat ca un spartan. Vreau sa-mi iau periuta de dinti, cade in chiveta un ruj. Intind mana dupa deodorant, ma impiedic de servetele demachiante. Si dau la o parte 12 pomezi si 15 creme ca sa ajung la parfumul meu. Dar daca aceste ”obstacole” nu ar exista, eu as fi singur. Cu femeia perfecta pot sta tolanit pe canapea, fara sa-i zic nimic, si sa ma simt bine. Cu ochii infipti in televizor, la un program care nu o intereseaza, ragai sonor si ea nu-mi zice decat “porcule”. Si nici macar nu imi zice intotdeauna. Iar atunci cand nu e langa mine, privesc spre locul gol de langa canapea si mi-e dor de ea. Ii vad o soseta si mi-e dor de ea. Ii vad pachetul gol de tigari si ma gandesc ca trebuie sa-i cumpar si ei atunci cand imi iau si mie. Femeia perfecta are zambetul perfect. Si cei mai expresivi ochi din lume. Atunci cand rade, imi rade si mie sufletul. Insemna ca-i e bine. Si ca atunci, cel putin in acel moment, am facut-o fericita. Cu un gest, o gluma, o tampenie. Femeia perfecta ma intelege si ma accepta asa cum sint. Am multe calitati, dar am si, ohooooo, atatea defecte. Imi intra in joc. Cateodata am glume de retardat. Nu le considera asa, si glumeste la fel. Pentru cateva secunde sintem niste retardati care se iubesc. Ca doua boabe intr-o pastaie. Ca turturica si ramurica. Femeia perfecta m-a invatat sa nu mai fiu superficial. Si sa privesc intotdeauna dincolo de ambalaje. M-a invatat ca ce e bun nu se obtine usor. Si m-a invatat sa ma bucur de lucrurile simple. Pe care pana acum nu le vedeam. M-a invatat sa fiu atent la detalii. Pebtru ca detaliile fac totul. Atunci cand detaliile sint ignorate, lantul se rupe. Ea imi suporta toanele si vaicaralile. Da, barbatii se vaicaresc mult. Imi face ceai atunci cand sint racit si ma cearta atunci cand fac de prea multa vreme pe racitul. Si ma pune pe picioare. M-a invatat ca familia e cea mai importanta, si trebuie sa arat asta. M-a invatat ca iubirea trebuie aratata. Chiar daca crezi ca iubirea e “inculsa”, subinteleasa, iar cei pe care ii iubesti stiu asta, spune-le-o. Vor fi fericiti. Pentru ca te iubesc.
Despre femeia perfecta as putea scrie inca 5 pagini. Sau mai multe. Pentru ca e greu sa cuprinzi perfectiunea in cuvinte."

Romeo si Julieta TNO

Prin dans si umbre poti obtine un nou univers. Prin muzica nu mai asculti cuvintele, iar decorul iti arata fiecare schimbare. Caldura vocilor te aproprie de personaje si simti ca faci parte din lumea lor. Filtrarea operei shakespeariene prin influentele prezentului ajuta la contopirea publicului cu scena. Musicalul "Romeo si Julieta", o coproductie a Teatrului National de Opereta "Ion Dacian" (TNO) si a Teatrului de Opereta si Musical din Budapesta, in regia directorului acestei institutii, Miklos Gabor Kerenyi.

Memoriile unei gheise

Imi doresc cu tarie sa fim impreuna si sa fac cate un ceai aromat la amandoua, sa ne incalzim in aburii lui.
Terminand aceasta carte, s-a incheiat un univers din viata mea care mi-a lasat numeroase lacune adanci in cunostinte. Sufletul imi este ravasit de ceea ce nu inteleg si nici nu ne este destinat intelegerii. Cum ne este scris in Biblie, "crede si nu cerceta", viata este pentru a fi traita, nu pentru a fi inteleasa. Judecandu-o si filtrand prin ratiune orice aspect, nu mai avem posibilitatea de a o savura. Dar sa ne detasam usor de acest mister...
Este uimitor cate intrepatrunderi de figuri stilistice a putut gasi Arthur Golden pentru romanul sau. Acesta a devenit un adevarat exemplu pentru mine, autor care a deschis multe viziuni in psihicul meu, printre conceptiile mele. Astfel mi-a fost dovedit, inca o data, ca imaginatia nu este marginita de spatiu.
Cand esti singur, ritualul ceaiului pare a fi cea mai buna parte din zi si simti ca fericirea se stinge pe masura ce cana se goleste. Alteori, te umple de magnetism cat pentru toata ziua. Asa este si acest roman. Fiecare povestire este ca o ceasca de ceai. Sorbeam fiecare rand precum mugurii asteapta primavara, iar imaginile descrise si peisajele printre care ai trait, precum si povestea ta, aveau puterea de a ma face sa infloresc. Aceasta experienta, dezvaluita pe albeata colilor, este ca picaturile de ploaie ce trezesc simturile oricarei plante.
Cunoscandu-ti povestea, ma simt de parca as fi facut tot timpul parte din ea. Citind ultimele pasaje din roman, coplesita de multiplele ganduri rastalmacite urmate de umezeala ochilor, traiesc cu vaga impresie ca ne-am ratacit acum mult timp si am ajuns in locuri indepartate, la distanta reala in timp si spatiu, lucru banal in viata de zi cu zi.
Iti pot spune doar ca mi-e dor de etapele vietii pe care le-am petrecut candva impreuna. Desigur, pentru mine este un univers paralel in care nu mai pot reveni niciodata, fiind constienta ca n-a existat pentru mine.
Sunt apropriata sincer de tine insa cred ca starile sufletesti care ma incearca sunt de atasament pentru viata ta. Intrand in aceasta lume cu totul noua, presupun ca sentimentele tale au retrait prin mine.





(Scrisoare pentru Mineko Iwasaki, personajul Sayuri din "Memoriile unei gheise" de Arthur Golden, bildungsroman, realizat pe baza memoriilor lui Mineko Iwasaki, destainuite lui A. Golden.)

Franturi din prezent part. I

Traim intr-o lume reala unde spiritul cavaleresc este doborat de realitate. Nu...defapt cavalerismul este realitatea, cand ar trebui sa-ti conduci iubita cu taxiul pana acasa ca nu stii ce i se poate intampla. Invata-te macar sa o saruti inainte de a-i face semna cu mana prin geam. Intr-adevar, vor fi mereu acolo unul pentru celalalt; insa, daca s-ar desparti mai mult decat pentru a doua zi, tot aceeasi vanturare a degetelor la distanta i-ai darui-o ?
Ne pierdem cu totii in falsitate. Catalogam personajele din viata noastra dupa atitudinea lor de zi cu zi, dupa modul lor de viata si de a vorbi.. uitand cand te-a ajutat sau cand ti-a oferit sprijin printr-o vorba buna. Ne distantam de ei caci uitam sa-i acceptam asa cum sunt...

Noi si marea !

Mai tii minte nisipul de sub talpi ? Pe-atunci cand soarele ne parjolea usor pielea. Parca si-acum plamanii mi se umfla de mirosul marii pe cand valurile albe de atata agitatie imi ocupa privirea, iar acordeonul rasuna vesnic in auz... Eram cu tine si mi-e dor de noi. Genele-ti ude cu sare parca si-acum iti sunt in privire si vorbesc despre cat de sinceri sunt ochii tai ! Ce greu atarnau pleoapele dupa plaja... am fi cazut oricand la umbra intr-o lene de odihna. Cu nerabdare astept sa-mi recapat franjurii buclati din par si prin ei sa vad ca ochii iti sunt mai clari decat picaturile de apa dintre gene.
Noi suntem si aici, nu doar langa varfurile valurilor ce mor si renasc din spuma lor. Iti astept strangerea in brate mai calda decat nisipul... Sa legam din nou amintiri mai ascutite decat scoicile sparte de pe mal, sa ne racorim in iubire mai satisfacator decat in mare ! Si oricand te-as revedea, sa fii la fel ca rasaritul: vesnic nou...

Solutie

Opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta. Colectivul nu este unit in armonie din pricina personalitatilor diferite ale fiecaruia. Noi uitam adesea sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt si ni se pare vital sa ne adaptam dorintelor celuilalt pentru a fi posibila existenta intelegerii. Este un conflict si intre noi insine. Nu-i putem intelege pe ceilalti daca nu-i putem privi ca un intreg. Mai intai trebuie sa lucram la prietenie apoi la munca in echipa, lucru ce observ ca nu mai este necesar. Am invatat aproape cu totii care ne este interesul si ne conformam in a ne folosi unul de celalalt. Poate ca munca in echipa va fi cea care va da nastere prieteniei, insa mai este drum lang pana la aceasta. Cel care ne vrea uniti sufera cel mai mult; sa nu uitam insa la cum ne priveste Dumnezeu...
Cand suntem mici exista neintelegerea dintre sexe, asa zisul razboi intre fete si baieti. Pe parcurs ce am crescut, s-a dezvoltat dorinta de individualism atat de evoluata la varste asa fragede. Poate e mai bine... poate nu. Ramane la decizia si viitorul fiecaruia. Tot ce conteaza este prezentul, iar daca tu esti fericit cu atitudinea ta, atunci nu cred ca sunt motive de ingrijorare.
Solutie acestei probleme nu exista oricat ne-am stradui fiecare in parte. Impreuna trebuie sa repetam pentru a ne bucura de roadele muncii.
Ca sa-ti poti duce rolul la buna sfarsit, iti trebuie replica celuilalt. Asta e teatrul, viata transpusa in cuvinte. Nici nu avem idee cat de mult ne doare.