Viziune intre realitate si dincolo de aceasta

20 Noiembrie, 2007

Este bine cand se termina cu bine.. ar putea fi si mai rau ! Dar trebuie sa ai de la tine pretentii mari insa nu exagerate.. pot duce la deznadejde, descurajare si poate chiar depresie.
Lispa soarelui poate provoca o usoara ignoranta a dorintei de a persevera, insa in nori este mult magnetism si iti poate induce o buna stare spirituala. La acest lucru nu m-am mai gandit..
Cuvintele, conversatii dintre doi sau mai multi oameni iti pot lasa cate o tema de gandire.
Ai grija de tine ca de cuvinte am eu. Frumos spus, si este lasata o usoara enigma.
Logica are limite dar imaginatia nu. Realitatea este pentru cei care nu pot face fata imaginatiei.. corect spus, imaginatia este adevarata realitate.
Si am spus destule pentru astazi. Maine este o noua zi ce ne aduce alte frontiere, alte limite si depasiri in gandire sau intre sentimente. Ceva, pur si simplu, a intrat in obisnuita si nu mai prezinta interes sau emotie. Dar sentimentul inca arde...iar asta este o tema de gandire pentru zilele ce vor urma.

Viata

14 Noiembrie, 2007

Imi sunt rascolite toate sentimentele. Simt cum am decazut si ma descompun. Incerc sa plang dar furia si mahnirea este mai presus de lacrimi si le opreste.
Calc prin baltile de pe strada fara nicio retinere. Sunt un vulcan gata sa erupa. Merg, iar supararea m-a facut sa nu mai simt oboseala ce ma atinse pe parcursul zilei. Insa la primul semafor, cand m-am oprit din mers, am simtit cum ma prabusesc.
Am continuat sa merg. Aerul rece imi accentua durerea capului, dar asta nu conta.
Pe frigul acesta mie imi era cald. Ma deschei la geaca dar frigul nu reuseste sa imi patrunda pe piele. Caldura ma copleseste si ma trage inapoi.
La al doilea semafor am simtit cum ameteala imi cuprinde tot corpul si nu ma mai pot tine pe picioare, dar am continuat sa merg.
Inca un pic si ajung acasa. Deja nu mai rezist. Se pare ca am ajuns mai repede decat ca de obicei, cand luam autobuzul.
Impactul mi-a stagnat sentimentele si gandurile, iar apoi am ajuns la mine in camera, camera al carui miros mereu ma purifica.
Toata mania mea a iesit prin piele. Pe acest frig de Noiembrie eu am transpirat.
Ah.. si ma intind in pat .... Am ajuns acasa ! Acasa... cat de frumos poate suna acest simplu cuvant, acasa... Aici sunt in siguranta. Nimeni nu ma poate rani.. Aici pot plange, insa oboseala imi opreste lacrimile intre pleoape.. Bataile inimii fac sa-mi tremure tot corpul in ritmul lor. Ticaitul exact al ceasului imi simbolizeaza enernitate si...liniste.

Furia.

14 Noiembrie, 2007

Brutal este impactul.
Continua cu o accelerare a batailor inimii.
Stagneaza in ganduri negative si dureroase ce itzi provoaca panica si neliniste.
Poate duce chiar la o usoara criza si eventual cateva lacrimi de furie.
Se sfarseste cu gand de regret, gand pozitiv si durere de cap. Nu numai tu suferi de aceasta migrena ci si persoanele ce au fost supuse furiei tale, cauzate poate de o neintzelegere.
Insa te tot intorci la faptul ce a cauzat acea furie. Acel fapt te lasa pe ganduri.. iar asta nu mai poate fi rezolvata decat in ziua ce urmeaza !
Furia poate fi depasita prin mai multe modalitati. Depinde doar de intermediul prin care s-a creat. Depinde de controlul fiecarui om. Depinde de durerea pe care o simte...depinde mult de inima sa. De la inima porneste..de la suflet.. de la dragostea pe care o poarta.
In mare parte este vina noastra. Dar furia nu o putem depasi singuri.. iar timpul este cel ce te poate ajuta. Ne trebuie incredere si rabdare.

Importanta unui scop.

13 Noiembrie, 2007

Simt ..o usoara tristetze cauzata de un alt suflet drag inimii mele. Sunt oarecum dezamagita de atitudinea sa. Decat sa mearga pe ideea unui viitor inexistent, a acelei opriri inevitabile dupa ratziunea lui, mai bine nu ar mai merge deloc. Continuarea unui drum fara niciun ideal poate cauza suferintza fara nicio necesitate. Nu am intentzionat sa cataloghez suferintza ca pe o necesitate, insa in aceasta situatzie este lipsita de cauza.
Sunt derutata, fapt care ma impiedica in a reactziona cu optimism.. Dar nu ma deprima. Maine este o zi in care, cum am mai spus de multe ori, voi gandi mai limpede. O zi in care poate voi tine mai mult la cei dragi, voi fi mai calma sau poate, pur si simplu, voi continua a merge.. A merge spre necunoscut, a inainta spre neasteptat, a spera si a intelege tot mai bine ce se intampla cu tine insuti.

Echilibru si armonie.

12 Noiembrie, 2007

Si tocmai cand vroiam a zice ca n-am mai scris de mult, imi dau seama ca n-au trecut decat 11 zile. Se pare ca acum realizez faptul ca timpul nu trece chiar atat de repede.
Am impresia ca ar fi trecut ani de cand am scris ultima oara. As putea spune ca s-au schimbat multe lucruri, cu toate ca nu este chiar asa.
De ce n-am mai scris ? Oare pentru ca nu am mai simtit o alinare prin cuvinte, si nici continuitate gandurilor nu puteam creea.
Desigur, urmeaza sa spun ca gandesc total diferit. Sau poate nu...
Insa ceva sigur s-a intamplat cu mine : traiesc in prezent.
Ciudat cum rutina zilnica imi pare placuta. Uimitor cum parcurg distantzele de " n " ori mai repede. Al naibii de placuta e senzatzia de dupa asteptare ! Atunci cand in sfarsit se intampla...
Am momente de depresie.. momente in care ma trezesc brusc, realizez ca am intrat, fara niciun motiv, in nostalgie, si imi schimb starea de spirit.
Simt cum se creeaza din nou echilibru si este armonie.
Se stie ce urmeaza : asteptare. Alte trairi frumoase.. alte griji absurde, dar totusi, griji, si alte realizari, schimbari si sperantze, impliniri...