Ani si zile

O zi pe care am asteptat-o un an de zile... A venit atat de repede si ma simt de parca as fi trecut ca un fulger prin toate evenimentele din acest an. Toate s-au intamplat..candva.. si-au lasat amprenta ori printre amintiri, ori in suflet sau chiar in amandoua, insa au fost strapunse de timp. Imi amintesc, parca, Craciunul de anul trecut, cateva poze si.. gandul ca "deja a trecut". Asa s-a incheiat ziua de acum un an in urma si o zi.

Reamintind...

Thank you for shaking me. Now please turn me back. (Orangina)
Si eu iti multumesc ca mi-ai zdruncinat gandurile candva si ma bucur ca nu m-ai readus la ce eram inainte. Ce poate fi mai frumos decat atunci, cand dupa un impact, sa-ti iei cursul firesc al vietii impreuna cu acea ciocnire..? Devierea de la drumul tau sa fie o initiere mai trainica in calatorie, o completare. Imi vorbeai de lucruri atat de adevarate, atunci cand nu te cunosteam, afirmatii care mie nu-mi faceau nicio logica, ba chiar ma ingrozeau. Simteam ca nu e pregatirea pentru viitor de care am nevoie. Prea dura, prea realista, prea straina fata de ceea ce intalnisem eu. Acum insa admir rabdarea unui om mai in varsta.

Lumea ca teatrul

Am calatorit in compartiment alaturi de cea de care imi este frica si pe care o admir. Sibiul. Un decor bine pus la punct si liniste din partea spectatorilor. Personaje ce traiesc in armonie ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca acestea nu prea ar avea ceva de impartit, acesta fiind motivul pentru care se inteleg. O distributie careia nu-i pasa decat de prezent si ceea ce fac in acel moment impreuna cu personajele de fata, nu de trecutul acestora. Un schimb de experienta intre posibili viitori actori, o modalitate in a indragii mai mult arta dramatica. A fost si o ocazie pentru a refula in ceea ce-ti este interzis, lucru pe care am invatat sa-l accept cu toate ca m-a durut vazandu-i pe ceilalti cum incep a face greselile pe care eu le-am trait. A fost, intr-adevar, un spatiu de regasire unde am inteles ca e bine sa-mi ajut aproapele chiar daca greseste prin faptele sale, cu toate ca facerea de bine e incest cum s-a si dovedit. In ciuda gandurilor mele introductive a ce ar fi posibil sa urmeze, totul a decurs minunat si nu am simtit nicio clipa dorul de casa. Ceea ce ma fascineaza este faptul ca am descoperit o latura incredibil de calma si serioasa in cei la care nu m-as mai fi asteptat niciodata. O dovada a faptului ca acestia pot gandi si isi pot folosi calitatile intr-un mod favorabil tuturora. O voce atat de calda ce exprima atata maturitate in ceea ce face, mi-a inmuiat sufletul, pur si simplu. Realizez ca aceasta arta este totusi mult mai grea decat m-as fi asteptat, insa stiu ca nimic nu e usor... Am atatea amintiri si stii ce descopar ? Ca sunt doar atat, amintiri a ceea ce candva a avut loc, intr-un spatiu bine determinat, cu un program stabilit si personaje alese in acel rol pe toata perioada desfasurarii activitatii. Cu acele momente nu ma voi mai intalni insa Sibiul, cu siguranta, il voi revedea si voi cladii peste temelii amintiri noi in acelasi peisaj.











Sibiul. Un decor bine pus la punct. Personaje ce par a trai in armonie, ceea ce ma faca sa ma gandesc...Oare nu au nimic de impartit, oare chiar atat de bine se inteleg? Distributia piesei pare interesata doar de prezent si de relatia dintre actori.
Am calatorit in compartiment alaturi de cea de care imi este frica si pe care o admir. Un schimb de experienta intre posibili viitori actori, o modalitate in a indragi mai mult arta dramatica. A fost si o ocazie pentru a refula in ceea ce-ti este interzis, lucru pe care am invatat sa-l accept cu toate ca m-a durut vazandu-i pe ceilalti cum incep a face greselile pe care eu le-am trait. A fost, intr-adevar, un spatiu de regasire unde am inteles ca e bine sa-mi ajut aproapele chiar daca greseste prin faptele sale, cu toate ca facerea de bine e incest cum s-a si dovedit. In ciuda gandurilor mele introductive a ce ar fi posibil sa urmeze, totul a decurs minunat si nu am simtit nicio clipa dorul de casa. Ceea ce ma fascineaza este faptul ca am descoperit o latura incredibil de calma si serioasa in cei la care nu m-as mai fi asteptat niciodata. O dovada a faptului ca acestia pot gandi si isi pot folosi calitatile intr-un mod favorabil tuturora. O voce atat de calda ce exprima atata maturitate in ceea ce face, mi-a inmuiat sufletul, pur si simplu. Realizez ca aceasta arta este totusi mult mai grea decat m-as fi asteptat, insa stiu ca nimic nu e usor... Am atatea amintiri si stii ce descopar ? Ca sunt doar atat, amintiri a ceea ce candva a avut loc, intr-un spatiu bine determinat, cu un program stabilit si personaje alese in acel rol pe toata perioada desfasurarii activitatii. Cu acele momente nu ma voi mai intalni insa Sibiul, cu siguranta, il voi revedea si voi cladii peste temelii amintiri noi in acelasi peisaj.

Ce formidabila harababura...

Poate vrei sa-ti schimbi viata insa esti naiv crezand ca aceasta va fi mai buna. Un drum lung si totusi atat de scurt in care ai avantajul ca poti invata de la altii si sa le asculti sfaturile. Uneori poate nu-ti traiesti clipele gandindu-te la ce vor spune ceilalti, iar alteori vrei sa pretinzi ca esti altcineva dorind sa te aflii pe drumul cel bun. Tinerii nu stiu ce vor, iar batranii sunt prea batrani pentru a mai vrea ceva. Cat despre doi ce si-au contopit destinele este bine de stiut ca fericirea nu e intotdeauna vesnica, precum nici dragostea. Asa imbatranesti, crezand ca se va schimba ceva de la sine cu trecerea rece a timpului si ajungi sa vezi cum cresc celelalte generatii si poate sa intelegi, in ultima etapa a vietii, ce este aceasta defapt. Oamenii incearca sa descopere ce este in indepartare dar nu se uita la ce se afla chiar sunt ochii lor, acestea putand sa le ofere multe noi descoperiri. Cautam ceva ce poate nici nu exista si uitam sa cladim temelii noi pe fiecare clipa. Suntem niste marionete in mainile Creatorului nostru in lumea creata de El. Putem spune chiar ca ne-a lasat sa traim numai pentru a vedea cat de neputinciosi suntem !
Am invatat sa ma rezum la prezent si sa nu ma mai tem de viitor, primindu-l astfel cu bratele deschise. Dar acum continua lupta grea in a pretui prezentul si a stii cum sa-l consumi.

Descopar si va transmit VOUA

As avea multe de spus, deci am multe ganduri de adunat. De mult astept sa te schimbi. Esti minunat, esti tot ce-am visat dar trebuie sa te schimbi. Suna ciudat, nu ? In final se pare ca nu este o schimbare atat de necesara, una pe care insa mi-o doresc. Ar trebui sa cred ca n-ai gust si judecata in aspectul fizic al unui om, fie ca-i persoana ta, fie ca e altcineva, insa nu vreau. Arata astfel ca am dreptate. Sunt numeroase aspecte peste care trec cu usurinta insa ma afecteaza intr-un mod inconstient in subconstientul meu. Le descarc cum nu s-ar putea mai urat celor care nu merita, cu care sunt nevoita sa locuiesc si sa supravietuiesc impreuna in intelegere si armonie. In schimb, in fata situatiilor de evitat sunt cum nu se poate de calma si ma strecor cum nu se poate mai subtil. Este totusi o parte buna in aceasta strategie a mea dar ar trebui sa mai lucrez la inmagazinarea involuntara a stresului si a energiei negative din creier. Observ in continuare ca la majoritatea fenomenelor din jurul meu, sufletul ramane imun si nu mi se afecteaza decat mintea. Aceasta este iar un lucru bun dar, intotdeauna existand un "dar", exista riscul de a o epuiza. Aceste randuri, din pacate, nu sunt citite de cine trebuie, lucru care ma intristeaza in totalitate. Dar desigur, trec peste, si le descarc pe amaratii mei parinti in continuare. Nu ma apreciati si nu ma incurajati cum o faceati ianinte. Am incredere in mine insa nu ar fi de prisos sa-mi aratati si increderea voastra in mine. Acestea nu sunt doar etape ale varstei ci incercari in ale viitorului. Am nevoie de mai multa atentie din partea voastra ! Intelegeti-ma si ajutati-ma sa va inteleg si eu. Cat despre respect, voi aplica tratamentul cuvenit persoanelor care incearca a ma lua peste picior si voi trece subtil peste situatie, demoralizandu-i astfel pe cei doi din camera alaturata. In curand voi pleca, lucru ce nu-mi va face o placere asa de mare insa trebuie sa-i fac fata. Mai mult pentru asta ma duc, pe langa scopul intai, cel al carierei. Trebuie sa ma detasez de casa parinteasca si sa ma descurc si departe de aceasta intrucat viata mea nu se rezuma la apartamentul din Ozana. Ma bucur insa ca nu o consider ca pe o tragedie, ceea ce ramane de vazut. Voi scrie si acolo sper, cu toate ca este o perioada foarte incarcata pentru timp si intelect avand foarte multe de pregatit. Regret insa ca nu ne vom putea plimba la unirii pe 1 Decembrie ca anul trecut dar vom petrece impreuna de Sfantul Niculae. Sa fii cuminte pentru Mosul !

Exprimare

"frumoasa marchiza ochii dumneavoastra incantatori ma fac sa mor de dragoste." sau "de dragoste , draga marchiza, ochii dumneavoastra incantatori ma fac sa mor." sau "de dragoste, ochii dumneavoastra incantatori, draga marchiza, ma fac sa mor.", "ochii dumneavoastra, draga marchiza, sa mor de dragoste ma fac." sau "ma fac sa mor de dragoste,ochii dvs incantatori,draga marchiza."
Sunt atatea moduri de a-ti exprima sentimentele, insa nu conteaza ordinea cuvintelor. Nu este importanta nici imaginatia, nici cat de frumos poti sa pui cuvintele in pagina, conteaza doar ce simti. Iar daca si celalalt simte, esti un om implinit. Intr-adevar, din cand in cand trebuie sa-ti alinti sufletul pereche si cu rostiri dulci si atata timp cat dragostea exista, aceasta te va face sa vorbesti. Cuvintele nu vor mai fi filtrate si prin creier, doar prin inima si graite cu sufletul.

Scrisoare de dragoste

Tot ce n-are ratiune si masura nu poate fi tratat cu ratiune, nici cu masura. Iubire-ai ghem de certuri, respingeri, banuieli, inselatoare linisti, razboi si iarasi pace.
Iubesc pamantul de sub picioarele tale, si aerul de deasupra capului tau, si tot pe ce pui mana, si fiecare vorba pe care o rostesti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele tale si toata faptura ta, asa cum este.
Daca totul ar pieri si n-ai ramane decat tu, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si tu ai fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina de mine; s-ar parea ca nu mai fac parte din ea. Iubirea mea pentru tine nu seamana cu frunzele padurii, timpul nu o va schimba, imi dau bine seama, asa cum iarna schimba pomii. E asemeni stancilor eterne de sub pomi : nu prilej de incantare, ci necesitate. Eu sunt tu ! Esti mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, ci ca propria mea fiinta. Asa ca nu mai vorbi despre despartirea noastra; e cu neputinta...
Dragul meu, de s-o-ntampla sa te pot uita, cumva, pentru unul sau un altul, zilele sa-mi scurtezi cu mana ta !

Micul meu univers,
la multi ani !
Cristina

01. iunie 2008



Citate din "Eunucul" - Terentiu - dialog dintre Phaedria si Parmeno, "La rascruce de vanturi" - Emily Bronte - dialog dintre Catherine si Nelly, "Cainele gradinarului" - Lope de Vega - dialog dintre Marcela si Teorodo.

Gelozie sau teama.

Arta ar trebui sa fie pentru suflet si creata din suflet, nu motiv de ura. Sunt oripilata de aceasta dezamagire. Nu vom putea fi prieteni aflandu-ne intr-o concurenta continua. Suntem cu totii atat de rai si traim cu frica nu cumva cineva sa ne-o ia inainte. Daca esti cel mai bun, ai incredere in tine. Ne-am unii vocile si am canta dumnezeiesc, insa noi demonstram decat falsitate. Falsitate in caracter, ambitie prosteasca, viitor individualist. Profesorul cum reuseste sa antreneze un elev in a fi mai stralucit decat el ? Ce ne vom face ?
Nu imi pot explica nici chiar eu acestea si tare ma intristeaza anumite aspecte. Ma aflu si eu in aceeasi cursa. In rest putem convietui impreuna sau chiar lucra la anumite obiective, insa nu legat de arta. Cat despre noi, ne cufundam in acelasi gol. Am fost mereu apropriate si suntem. Tu stii mai bine, la fel si eu. Esti singura persoana pe care o admir si nu exista sentimentul de amenintare din partea ta. Dar tu il simti.. si-mi pare rau. Te numeri printre cei de sus. Si eu la fel insa tu mi-esti exemplu. Ma crezi oare mai slaba sau tu prea puternica incat sa nu cutez sa-ti zic nimic...
Daca nu va pot invinge atunci ma alatur voua. Astfel ma voi conforma individualitatii pe plan profesional si nu voi mai lasa sa intervina aceasta intre noi.

Maine vine iar

Cat de trista e batranetea. Traiesti asteptand ziua de maine, apoi pe cea care urmeaza dupa anterioara, sperand din cand in cand ca nepoatele sa te sune. Asa mai trece inca o zi, fara niciun telefon, fara nicio vizita, nicio vorba buna si stai in singuratatea pe care tu ti-ai facut-o sau pur si simplu asa a fost voia Celui de sus. Nu simti decat compasiune tu ca si tanar insa programul iti e prea incarcat pentru a-ti face timp si pentru odihna, si pentru tine, incat zici mereu "cand ajung acasa o sun pe mamaie ca n-am mai sunat-o de mult" si uiti, si ziua de maine vine iar.. Asa se duc zilele, astfel se scurg toate pana ce noi insine vom ajunge ca acea mamaie pe care am tot uitat s-o sunam si poate chiar s-o si iubim.

Dilema

Fie roata si patrata tot se-ntoarce ea odata. Nu voi face nimanui vreodata ceea ce mie nu-mi place, ori sa-i raspund cu aceeasi moneda, insa soarta are grija si de acest amanunt. Fara voia mea, reusesc sa ma razbun involuntar pe cel ce mi-a gresit candva. Amanunt ce este coordonat de timp, la fel ca orice altceva din viata unui muritor. Un simplu muritor care e jucat de ceilalti ca pe o carte.
Nu-mi puteam imagina cum a putut sa se detaseze de persoana mea, sau cel putin asa-mi imaginam eu, pana nu am inselat si eu. Sentimentul este unul devastator pentru victima dar nu si pentru cel in cauza. Insa, in calitate de victima ma ravaseste continuu.

Doar el.

Este deprimant sa treci de jumatatea vietii si sa te trezesti fara nicio implinire pe plan profesional. O persoana fara reusita in viata, ajunsa la o rutina clasica si demoralizanta de a pleca dimineata de acasa la munca, a te intoarce seara, a manca, a dormii si a repeta acest ritual in fiecare zi a vietii lui. Ajungi sa te-neci in bautura, sa vezi cum te distrugi singur pe zi ce trece si sa fi inconstient. Parca nici n-ar gandi. Nu ma pot baga in mintea lui, nu-l pot intelege.. aceleasi greseli se tot repeta pe parcursul atatior ani si rezultatul e acelasi ! Am incercat sa-i fiu alaturi si i-am fost tot timpul ! Insa acum nu mai reusesc, cred ca m-am saturat ! Am ajuns sa ma intorc impotriva lui si mult o sa-mi mai lipseasca atunci cand nu va mai fi.
As fi putut spune ca fara el sunt ca si fara maini si fara picioare. Inteligent, genul de om care cand este dat afara pe usa intra pe fereastra. Exemplul meu in viata, asa a fost dintotdeauna.
Cand va muri, va muri de prost ! Prost intrucat n-a stiut sa-si exprime toate gandurile si toate invatamintele sale.

Epilog

Ce mai bate vantul. Cum mai rascoleste fiecare frunza a plopului de la fereastra mea... si fiecare dintre simturile mele. Am avut o vara minunata. Cea mai frumoasa dintre cele traite de mine pana acum. Mi s-au indeplinit aproape toate visele, am facut mii de poze si cel mai important este c-am petrecut-o cu cine mi-am dorit-o eu inca din toamna anului trecut.
In sfarsit am creeat acel echilibru ! Dar nu eu l-am facut, ci timpul. Am avut rabdare. Am invatat sa privesc.. am continuat sa invat. Am construit totul pe suflet. Mi-am facut un tatuaj pe care nu-l voi regreta niciodata !

Toamna

Inca putin si trece un an care si-a lasat mare amprenta in sufletul meu. Vine iarasi Toamna.. nostalgie si melancolism. Fericire ! Aleile parcului presarate cu sute de frunze uscate in culoarea soarelui. Fie ca ploua, fie ca razele cerului se strecoara printre copacii care leapada frunze, acelasi peisaj e, aceeasi stare mi-o transmite, aceeasi amintire. Si vantul va ridica cate un nor de frunze de pe pamant.. se va auzi iar fosnetul acestora. Atunci cu siguranta a venit toamna.
Si urmeaza ploile. Zilele acelea triste pe care le petreci in casa privind din cand in cand cum ploua, cum totul parca se topeste si incet, incet.. dispare toata culoarea.

Brasov

Ador Brasovul. N-am fost decat o singura data in acest oras, acum un an, si a fost un dezastru calatoria insa am ramas cu amintiri foarte placute. Centrul acestui oras, fantana arteziana pe a carei banca am plans, Biserica Neagra.. uluitoarea Biserica Neagra pe care n-am dorit s-o vizitez, a rezultat ca fiind ..interesanta. Imi amintesc cu drag de potecile pe care paseam in Brasov, de locul de parcare pe care cu greu l-am gasit, de multiplele terase pe care le-am vizitat, insa doar din exterior. Vai, si porumbeii aceia superbi ! Cu greu i-as putea uita vreodata. Nu mai am imagini clare cu acele pasari din Brasov, insa mi-e dor de ei.
Mi-e dor de munte. Marea am tot vazut-o anul acesta. Vreau cu tarie sa plec singura in Brasov. Singura sa ma plimb in centu, singura sa ma bucur de porumbei, singura sa beau un suc la terasele mult dorite. Oh, da.. ador terasele....
Of cate s-au schimbat de atunci.. Nu sunt zile-n calendar ca sa le pot numara pe toate. Da, este o schimbare continua, o invatatura fara sfarsit.

Rece

N-am mers niciodata cu adidasi prin zapada; si a fost asa de frig...
Voi tine minte ziua asta si acel "'ai sictir".. si pozitia buzelor dupa cele rostite. E vorba de respect..sa nu mai zic de iubire.

Nesimtire

24 Ianuarie, 2008

Astept ziua de maine, si ziua ce va urma dupa consecutiva acesteia. Astept cu nerabdare sa vad cum va arata perioada ce anul trecut mi-a lasat atatea amintiri. Atatea mirosuri ce parca provoaca nostalgie in sufletul meu, ce parca ar reusi sa ma induca intr-o stare de melancolism daca nu as avea pe acel cineva nou si special in viata mea, in trup in minte in gand in inima si-n suflet. Vreau sa fac multe poze vara asta, vreau sa am cat mai multe amintiri si trairi.. iar cel mai important, vreau ca in toamna sa nu fie decat inca si doar o amintire... Si parca o dau in nesimtire.
Ma gandesc la toamna ce a trecut. Ascult melodia ce am ascultat-o zile intregi la rand. Si-mi amintesc cat de repede a trecut totul.. si e pe cale sa se faca jumatate de an. E pe cale sa ..devina oare un ritual ? Nu cred. E mai degraba ceva obisnuit. Ceva care a intrat in obisnuinta, dar nu un ritual. Daca dispare focul, sufli in jar pana iese cate o scanteie. Insa si jarul se stinge de tot. Iar apoi nici ritualul nu va mai ramane. Poate ca nici amintirile nu vor mai provoca nostalgie sau melancolie sau ..bucurie. Vor fi doar un lucru obisnuit. Nimic special..fara nicio sclipire. Insa si acum intru in nesimtire.

La multi ani, noua !

Si suntem in 2008.
Suntem.. mai puternici, mai invatati, mai..tavaliti de timp si insemnati de soarta.