luni, 8 decembrie 2008

Lumea ca teatrul

Am calatorit in compartiment alaturi de cea de care imi este frica si pe care o admir. Sibiul. Un decor bine pus la punct si liniste din partea spectatorilor. Personaje ce traiesc in armonie ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca acestea nu prea ar avea ceva de impartit, acesta fiind motivul pentru care se inteleg. O distributie careia nu-i pasa decat de prezent si ceea ce fac in acel moment impreuna cu personajele de fata, nu de trecutul acestora. Un schimb de experienta intre posibili viitori actori, o modalitate in a indragii mai mult arta dramatica. A fost si o ocazie pentru a refula in ceea ce-ti este interzis, lucru pe care am invatat sa-l accept cu toate ca m-a durut vazandu-i pe ceilalti cum incep a face greselile pe care eu le-am trait. A fost, intr-adevar, un spatiu de regasire unde am inteles ca e bine sa-mi ajut aproapele chiar daca greseste prin faptele sale, cu toate ca facerea de bine e incest cum s-a si dovedit. In ciuda gandurilor mele introductive a ce ar fi posibil sa urmeze, totul a decurs minunat si nu am simtit nicio clipa dorul de casa. Ceea ce ma fascineaza este faptul ca am descoperit o latura incredibil de calma si serioasa in cei la care nu m-as mai fi asteptat niciodata. O dovada a faptului ca acestia pot gandi si isi pot folosi calitatile intr-un mod favorabil tuturora. O voce atat de calda ce exprima atata maturitate in ceea ce face, mi-a inmuiat sufletul, pur si simplu. Realizez ca aceasta arta este totusi mult mai grea decat m-as fi asteptat, insa stiu ca nimic nu e usor... Am atatea amintiri si stii ce descopar ? Ca sunt doar atat, amintiri a ceea ce candva a avut loc, intr-un spatiu bine determinat, cu un program stabilit si personaje alese in acel rol pe toata perioada desfasurarii activitatii. Cu acele momente nu ma voi mai intalni insa Sibiul, cu siguranta, il voi revedea si voi cladii peste temelii amintiri noi in acelasi peisaj.











Sibiul. Un decor bine pus la punct. Personaje ce par a trai in armonie, ceea ce ma faca sa ma gandesc...Oare nu au nimic de impartit, oare chiar atat de bine se inteleg? Distributia piesei pare interesata doar de prezent si de relatia dintre actori.
Am calatorit in compartiment alaturi de cea de care imi este frica si pe care o admir. Un schimb de experienta intre posibili viitori actori, o modalitate in a indragi mai mult arta dramatica. A fost si o ocazie pentru a refula in ceea ce-ti este interzis, lucru pe care am invatat sa-l accept cu toate ca m-a durut vazandu-i pe ceilalti cum incep a face greselile pe care eu le-am trait. A fost, intr-adevar, un spatiu de regasire unde am inteles ca e bine sa-mi ajut aproapele chiar daca greseste prin faptele sale, cu toate ca facerea de bine e incest cum s-a si dovedit. In ciuda gandurilor mele introductive a ce ar fi posibil sa urmeze, totul a decurs minunat si nu am simtit nicio clipa dorul de casa. Ceea ce ma fascineaza este faptul ca am descoperit o latura incredibil de calma si serioasa in cei la care nu m-as mai fi asteptat niciodata. O dovada a faptului ca acestia pot gandi si isi pot folosi calitatile intr-un mod favorabil tuturora. O voce atat de calda ce exprima atata maturitate in ceea ce face, mi-a inmuiat sufletul, pur si simplu. Realizez ca aceasta arta este totusi mult mai grea decat m-as fi asteptat, insa stiu ca nimic nu e usor... Am atatea amintiri si stii ce descopar ? Ca sunt doar atat, amintiri a ceea ce candva a avut loc, intr-un spatiu bine determinat, cu un program stabilit si personaje alese in acel rol pe toata perioada desfasurarii activitatii. Cu acele momente nu ma voi mai intalni insa Sibiul, cu siguranta, il voi revedea si voi cladii peste temelii amintiri noi in acelasi peisaj.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Frumos

Jolie spunea...

multumesc. Persoanele din Sibiu au facut sa fie frumos