Toate erau vraiste... pe jos numai poze rupte... ochelarii aruncati in sictir undeva pe birou..tastam printre lacrimi...
Toate vraiste... De ce muncim.. de ce iubim... de ce uitam de griji daca ele nu dispar...
Facem multe si clipele trec, nu ne dam seama de nimic, parca nu s-a petrecut nimic.
Cel mai obositor an... alergatura, bani, distractii, raceala, tunsori noi...
Razboiul in dragoste distruge toate valorile morale. Increderea dobandita in 3 ani si jumatate dispare intr-o cearta. Cand esti proape sa ai totul, n-ai nimic...nici macar ce credeai ca ai... Esti instabil cu tine. De ce altii n-ar fi ?
Asteptarile sunt in zadar. Momentele sunt speciale cand se intampla, nu cand le pregatesti. Dar nu-i nimic ! Si la prima intalnire ai intarziat ! Doar timpul nu asteapta. Mais, je ne regrette rien ! Ainsi est la vie ! N'est pas en rose.
Clipe....
Stam alaturi si auzim timpul cum se scurge, simtim asternuturile cum respira odata cu noi. Trupul tau gol e uscat de atata nerabdare.
Clipe...cand nu eram decat pustie si singura. Singura pentru ca ma izolam in tulburarea mea in loc sa-i dau drumul sa se reverse. Actiunile noastre fac posibile sentimentele... Ne pierdem usor, usor... Renuntam la puterea de a lupta. Am trecut cu nerabdare pragul in fata caruia nu ma voi mai afla invatand sa pun accent pe lucrurile cu adevarat importante, bucurandu-ma pentru ca ne avem unii pe ceilalti.
Clipe....in care anii au trecut cu repeziciune. Am varsta la care credeam ca toate lucrurile vor veni de la sine, dar nu e asa. Trebuie sa fac fata responsabilitatilor, sa iau singura alegerile pentru mine. E greu ! Varsta care in curand ia sfarsit, sau cel putin asa simt din cauza agitatiei.
Clipe...care fac posibil ca unii oameni sa-si urmeze visele. Altii, urmeaza visele altora. E greu sa realizezi la ce esti bun cu adevarat, e greu sa faci diferente cand te privesti din interior... e greu sa ajungi unde trebuie daca nu stii spre ce vrei sa te indrepti. Un sut in fund e un pas inainte dar multi se impiedica. Da...sunt momentele alea din viata, momentele in care te ingrozesti mai mult pentru ca nu stii cand vor disparea. Ciudat cum unii oameni nu pot accepta ceea ce inteleg...Ciudat cum trebuie sa fi viclean ca sa intelegi viclenia dar trebuie sa fi bun ca sa accepti raul.
Slab ? Te zdrobesti usor ? Inseamna ca iti pasa. Induri, astepti si speri... pentru toate astea esti puternic ! Iar oamenii puternici plang si au nevoie de un umar pe care sa planga, nu de o gura care sa le spuna ca sunt plangaciosi. Totul e un concurs, o competitie. Pana si dragostea se castiga.
