Ce formidabila harababura...

Poate vrei sa-ti schimbi viata insa esti naiv crezand ca aceasta va fi mai buna. Un drum lung si totusi atat de scurt in care ai avantajul ca poti invata de la altii si sa le asculti sfaturile. Uneori poate nu-ti traiesti clipele gandindu-te la ce vor spune ceilalti, iar alteori vrei sa pretinzi ca esti altcineva dorind sa te aflii pe drumul cel bun. Tinerii nu stiu ce vor, iar batranii sunt prea batrani pentru a mai vrea ceva. Cat despre doi ce si-au contopit destinele este bine de stiut ca fericirea nu e intotdeauna vesnica, precum nici dragostea. Asa imbatranesti, crezand ca se va schimba ceva de la sine cu trecerea rece a timpului si ajungi sa vezi cum cresc celelalte generatii si poate sa intelegi, in ultima etapa a vietii, ce este aceasta defapt. Oamenii incearca sa descopere ce este in indepartare dar nu se uita la ce se afla chiar sunt ochii lor, acestea putand sa le ofere multe noi descoperiri. Cautam ceva ce poate nici nu exista si uitam sa cladim temelii noi pe fiecare clipa. Suntem niste marionete in mainile Creatorului nostru in lumea creata de El. Putem spune chiar ca ne-a lasat sa traim numai pentru a vedea cat de neputinciosi suntem !
Am invatat sa ma rezum la prezent si sa nu ma mai tem de viitor, primindu-l astfel cu bratele deschise. Dar acum continua lupta grea in a pretui prezentul si a stii cum sa-l consumi.

Descopar si va transmit VOUA

As avea multe de spus, deci am multe ganduri de adunat. De mult astept sa te schimbi. Esti minunat, esti tot ce-am visat dar trebuie sa te schimbi. Suna ciudat, nu ? In final se pare ca nu este o schimbare atat de necesara, una pe care insa mi-o doresc. Ar trebui sa cred ca n-ai gust si judecata in aspectul fizic al unui om, fie ca-i persoana ta, fie ca e altcineva, insa nu vreau. Arata astfel ca am dreptate. Sunt numeroase aspecte peste care trec cu usurinta insa ma afecteaza intr-un mod inconstient in subconstientul meu. Le descarc cum nu s-ar putea mai urat celor care nu merita, cu care sunt nevoita sa locuiesc si sa supravietuiesc impreuna in intelegere si armonie. In schimb, in fata situatiilor de evitat sunt cum nu se poate de calma si ma strecor cum nu se poate mai subtil. Este totusi o parte buna in aceasta strategie a mea dar ar trebui sa mai lucrez la inmagazinarea involuntara a stresului si a energiei negative din creier. Observ in continuare ca la majoritatea fenomenelor din jurul meu, sufletul ramane imun si nu mi se afecteaza decat mintea. Aceasta este iar un lucru bun dar, intotdeauna existand un "dar", exista riscul de a o epuiza. Aceste randuri, din pacate, nu sunt citite de cine trebuie, lucru care ma intristeaza in totalitate. Dar desigur, trec peste, si le descarc pe amaratii mei parinti in continuare. Nu ma apreciati si nu ma incurajati cum o faceati ianinte. Am incredere in mine insa nu ar fi de prisos sa-mi aratati si increderea voastra in mine. Acestea nu sunt doar etape ale varstei ci incercari in ale viitorului. Am nevoie de mai multa atentie din partea voastra ! Intelegeti-ma si ajutati-ma sa va inteleg si eu. Cat despre respect, voi aplica tratamentul cuvenit persoanelor care incearca a ma lua peste picior si voi trece subtil peste situatie, demoralizandu-i astfel pe cei doi din camera alaturata. In curand voi pleca, lucru ce nu-mi va face o placere asa de mare insa trebuie sa-i fac fata. Mai mult pentru asta ma duc, pe langa scopul intai, cel al carierei. Trebuie sa ma detasez de casa parinteasca si sa ma descurc si departe de aceasta intrucat viata mea nu se rezuma la apartamentul din Ozana. Ma bucur insa ca nu o consider ca pe o tragedie, ceea ce ramane de vazut. Voi scrie si acolo sper, cu toate ca este o perioada foarte incarcata pentru timp si intelect avand foarte multe de pregatit. Regret insa ca nu ne vom putea plimba la unirii pe 1 Decembrie ca anul trecut dar vom petrece impreuna de Sfantul Niculae. Sa fii cuminte pentru Mosul !

Exprimare

"frumoasa marchiza ochii dumneavoastra incantatori ma fac sa mor de dragoste." sau "de dragoste , draga marchiza, ochii dumneavoastra incantatori ma fac sa mor." sau "de dragoste, ochii dumneavoastra incantatori, draga marchiza, ma fac sa mor.", "ochii dumneavoastra, draga marchiza, sa mor de dragoste ma fac." sau "ma fac sa mor de dragoste,ochii dvs incantatori,draga marchiza."
Sunt atatea moduri de a-ti exprima sentimentele, insa nu conteaza ordinea cuvintelor. Nu este importanta nici imaginatia, nici cat de frumos poti sa pui cuvintele in pagina, conteaza doar ce simti. Iar daca si celalalt simte, esti un om implinit. Intr-adevar, din cand in cand trebuie sa-ti alinti sufletul pereche si cu rostiri dulci si atata timp cat dragostea exista, aceasta te va face sa vorbesti. Cuvintele nu vor mai fi filtrate si prin creier, doar prin inima si graite cu sufletul.

Scrisoare de dragoste

Tot ce n-are ratiune si masura nu poate fi tratat cu ratiune, nici cu masura. Iubire-ai ghem de certuri, respingeri, banuieli, inselatoare linisti, razboi si iarasi pace.
Iubesc pamantul de sub picioarele tale, si aerul de deasupra capului tau, si tot pe ce pui mana, si fiecare vorba pe care o rostesti. Iubesc toate privirile tale, toate faptele tale si toata faptura ta, asa cum este.
Daca totul ar pieri si n-ai ramane decat tu, eu as continua sa exist; iar daca totul ar ramane si tu ai fi nimicit, universul s-ar transforma intr-o uriasa lume straina de mine; s-ar parea ca nu mai fac parte din ea. Iubirea mea pentru tine nu seamana cu frunzele padurii, timpul nu o va schimba, imi dau bine seama, asa cum iarna schimba pomii. E asemeni stancilor eterne de sub pomi : nu prilej de incantare, ci necesitate. Eu sunt tu ! Esti mereu, mereu in mintea mea, nu ca o placere, asa cum nici eu nu sunt intotdeauna o placere pentru mine insami, ci ca propria mea fiinta. Asa ca nu mai vorbi despre despartirea noastra; e cu neputinta...
Dragul meu, de s-o-ntampla sa te pot uita, cumva, pentru unul sau un altul, zilele sa-mi scurtezi cu mana ta !

Micul meu univers,
la multi ani !
Cristina

01. iunie 2008



Citate din "Eunucul" - Terentiu - dialog dintre Phaedria si Parmeno, "La rascruce de vanturi" - Emily Bronte - dialog dintre Catherine si Nelly, "Cainele gradinarului" - Lope de Vega - dialog dintre Marcela si Teorodo.

Gelozie sau teama.

Arta ar trebui sa fie pentru suflet si creata din suflet, nu motiv de ura. Sunt oripilata de aceasta dezamagire. Nu vom putea fi prieteni aflandu-ne intr-o concurenta continua. Suntem cu totii atat de rai si traim cu frica nu cumva cineva sa ne-o ia inainte. Daca esti cel mai bun, ai incredere in tine. Ne-am unii vocile si am canta dumnezeiesc, insa noi demonstram decat falsitate. Falsitate in caracter, ambitie prosteasca, viitor individualist. Profesorul cum reuseste sa antreneze un elev in a fi mai stralucit decat el ? Ce ne vom face ?
Nu imi pot explica nici chiar eu acestea si tare ma intristeaza anumite aspecte. Ma aflu si eu in aceeasi cursa. In rest putem convietui impreuna sau chiar lucra la anumite obiective, insa nu legat de arta. Cat despre noi, ne cufundam in acelasi gol. Am fost mereu apropriate si suntem. Tu stii mai bine, la fel si eu. Esti singura persoana pe care o admir si nu exista sentimentul de amenintare din partea ta. Dar tu il simti.. si-mi pare rau. Te numeri printre cei de sus. Si eu la fel insa tu mi-esti exemplu. Ma crezi oare mai slaba sau tu prea puternica incat sa nu cutez sa-ti zic nimic...
Daca nu va pot invinge atunci ma alatur voua. Astfel ma voi conforma individualitatii pe plan profesional si nu voi mai lasa sa intervina aceasta intre noi.

Maine vine iar

Cat de trista e batranetea. Traiesti asteptand ziua de maine, apoi pe cea care urmeaza dupa anterioara, sperand din cand in cand ca nepoatele sa te sune. Asa mai trece inca o zi, fara niciun telefon, fara nicio vizita, nicio vorba buna si stai in singuratatea pe care tu ti-ai facut-o sau pur si simplu asa a fost voia Celui de sus. Nu simti decat compasiune tu ca si tanar insa programul iti e prea incarcat pentru a-ti face timp si pentru odihna, si pentru tine, incat zici mereu "cand ajung acasa o sun pe mamaie ca n-am mai sunat-o de mult" si uiti, si ziua de maine vine iar.. Asa se duc zilele, astfel se scurg toate pana ce noi insine vom ajunge ca acea mamaie pe care am tot uitat s-o sunam si poate chiar s-o si iubim.