Azi noapte stateam sub plapuma imbratisati si inveliti pana la urechi, sarutandu-ne si respirand aerul celuilalt. Acum am incercat sa desenez o inima in spuma de la nes si n-am vazut decat privirile tale. Diminetile trec mai usor cu tine in gand. Imi amintesc ca atunci cand urma sa te revad nici nu mai imi simteam inima la cat de tare batea gandindu-ma ca o sa-ti sarut din nou buzele pline de dor si ma vei umple cu bunatatea ta. Ma usucam de atata nerabdare ! Imi doresc sa revina toamna cand ne plimbam prin toate parcurile din Bucuresti si mergeam la distanta ca doi straini care se adora reciproc pana la ultima trasatura. Pe atunci tresaream la fiecare atingere a mainilor tale curioase. Vroiai sa vina vremea..sa facem impreuna patul de culcare, sa vina vremea cand tip dupa tine sa nu-ti mai lasi hainele peste tot. Sa vina vremea cand fata mea adormita din fiecare dimineata sa ti se para ceva banal cand o vezi. Sa-mi spui ca pleci si sa nu-mi fac griji, sa nu intreb de ce, unde si cand te intorci. N-am vrut ca unul din noi sa fie vinovat pentru supararea celuilalt. Am ajuns sa simtim ca e normal sa fim unul celuilalt si ne iubim fara limite caci in iubire nu exista legi.
Iti multumesc pentru tuberoze. Mi-au parfumat toata camera si toate zilele ce vor urma. Ma gandesc la cat de mult iti iubesc privirea imbatranita de atata obisnuinta. Ma gandesc la toate temerile pe care le-am trait... La toate sperantele ce au supravietuit si ne unesc... Iar cand ne va fi mai greu, am sa te astept in IOR facand balonase de sapun pe banca unde ne-am sarutat pentru prima data.
