Ador Brasovul. N-am fost decat o singura data in acest oras, acum un an, si a fost un dezastru calatoria insa am ramas cu amintiri foarte placute. Centrul acestui oras, fantana arteziana pe a carei banca am plans, Biserica Neagra.. uluitoarea Biserica Neagra pe care n-am dorit s-o vizitez, a rezultat ca fiind ..interesanta. Imi amintesc cu drag de potecile pe care paseam in Brasov, de locul de parcare pe care cu greu l-am gasit, de multiplele terase pe care le-am vizitat, insa doar din exterior. Vai, si porumbeii aceia superbi ! Cu greu i-as putea uita vreodata. Nu mai am imagini clare cu acele pasari din Brasov, insa mi-e dor de ei.
Mi-e dor de munte. Marea am tot vazut-o anul acesta. Vreau cu tarie sa plec singura in Brasov. Singura sa ma plimb in centu, singura sa ma bucur de porumbei, singura sa beau un suc la terasele mult dorite. Oh, da.. ador terasele....
Of cate s-au schimbat de atunci.. Nu sunt zile-n calendar ca sa le pot numara pe toate. Da, este o schimbare continua, o invatatura fara sfarsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu