Mai tii minte nisipul de sub talpi ? Pe-atunci cand soarele ne parjolea usor pielea. Parca si-acum plamanii mi se umfla de mirosul marii pe cand valurile albe de atata agitatie imi ocupa privirea, iar acordeonul rasuna vesnic in auz... Eram cu tine si mi-e dor de noi. Genele-ti ude cu sare parca si-acum iti sunt in privire si vorbesc despre cat de sinceri sunt ochii tai ! Ce greu atarnau pleoapele dupa plaja... am fi cazut oricand la umbra intr-o lene de odihna. Cu nerabdare astept sa-mi recapat franjurii buclati din par si prin ei sa vad ca ochii iti sunt mai clari decat picaturile de apa dintre gene.
Noi suntem si aici, nu doar langa varfurile valurilor ce mor si renasc din spuma lor. Iti astept strangerea in brate mai calda decat nisipul... Sa legam din nou amintiri mai ascutite decat scoicile sparte de pe mal, sa ne racorim in iubire mai satisfacator decat in mare ! Si oricand te-as revedea, sa fii la fel ca rasaritul: vesnic nou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu