joi, 5 noiembrie 2015

Poveste absurda

Fat-Frumos iar a plecat si probabil se va intoarce, ca de fiecare data, dupa ceva timp ca sa imi faca viata terci. Sa ma aduca inapoi "stiind", si sa plece...nestiind.

Nu sunt Ileana Cosanzeana, dar l-am iubit pe Fat-Frumos. Poate nu l-am iubit cel mai mult dintre toate Ilenele Cosanzene care l-au mai iubit pe neintelesul nostru protagonist, cum nici el nu este cel mai frumos dintre Fetii-Frumosi. Nici macar nu-i blond.

L-am iubit foarte mult cand ma privea in suflet. Nu este un cliseu, el chiar m-a privit in suflet prin ochii mei cei verzi-albastrui de Zana Zorilor. Din pacate, ma privea in suflet mai mult decat ma privea goala. Dar asa este in povesti.

Ca in orice poveste, au urmat aventurile. Foarte multe aventuri! Si in padure am avut aventuri, chiar ca in povesti, unde din pacate Fat-Frumos era cel speriat de intuneric. Cum nu exista legenda fara certuri intre imparatii, nici din basmul secolului XXI nu au lipsit disputele legate de avere. Parintii mei s-au opus casatoriei. Macar de nervii lor ar fi avut un temei. Fat-Frumos nu s-a hotarat niciodata sa se insoare. Fat-Frumos era si este inca, fiindca povestea se desfasoara in 2015, foarte nehotarat. Orice Fat-Frumos viseaza sa ajunga rege insa nu stiu in cate povesti regele se plictiseste si vrea sa fie arlechin. Dupa multe stradanii, ajunge un arlechin foarte cunoscut in imparatie. Fiindca Fat-Frumos era foarte ambitios, iar Zana Zorilor foarte indragostita de calitatile lui intelectuale. Dar arlechinul nostru atunci se plange ca nu ii place sa primeasca ordine, isi aminteste de vremea "cand eram eu rege...!" si nu mai vorbeste cu Zana Zorilor. Atunci Zana Zorilor se supara. Se sperie. Plange. Fuge. Si nu fuge singura fiindca fetele sunt firave si au nevoie de ajutor.

Asa ca Zana Zorilor incaleca pe un cal alb, care nu era al ei, insa cam atat o interesa, calul, si pleaca alaturi de insotitorul ei cel plin de sperante. Desi ati crezut ca am trecut de punctul culminant al acestei povesti, abia acum se declanseaza acest moment al subiectului. Fat-Frumos se trezeste din fuga lui imaginara in munti la Shoguni unde spera sa gaseasca alinare si vindecare a sufletului, fiindca el mereu avea cate o angoasa si voia sa evadeze din lumea asta terestra, si trece prin multe stradanii pentru a o aduce pe Zana Zorilor inapoi. Zanele sunt puternice si nu se lasa influentate de atentii intarziate, de flori rare prin curier rapid, de scrisori de la palat sau de amenintarile parintilor: "Daca te mai impaci cu el, cu noi ai terminat-o!". Insa Zanele, cred eu, sunt putin proaste. Si iubesc mult. Zana Zorilor si-a amintit de toate momentele minutate cand Fat-Frumos o privea in ochi si ii mangaia parul. Asa ca a sarit de pe cal, i-a frant inima salvatorului, si s-a intors la cel mai frumos Fat-Frumos pentru ea.

Toate lucrurile au inceput sa mearga foarte bine. Fat-Frumos a inceput chiar sa o priveasca goala pe Zana Zorilor, tot in ochi, dar macar era dezvelita de povada hainelor.
Au vizitat imparatia, cu microbuzul. Desi Zanei ii placeau foarte mult caii, a renuntat la ei pentru Fat-Frumos care nu stia sa calareasca si nici nu ii placeau armasarii secolului XXI.
Au strans o sumedenie de amintiri minutate care i-au folosit Zanei Zorilor dupa cateva luni, cand Fat-Frumos iar a alungat-o cu nehotararile lui. Cu aroganta si cu frica. Toti eroii de poveste simt frica. Aceasta ii impinge sa faca fapte marete si sa ajunga salvatori. Fiindca orice Zana vrea sa fie salvata. Asa e in povesti!

Din niciun basm nu lipsesc luptele. Doar ca aici indragostitii s-au batut intre ei. Si cand Zana si-a ridicat aripile sa plece, in toi de noapte - ca asa apar zanele! - , Fat-Frumos a fost fortat de imprejurari sa o stranga de gat. Altfel Zana Zorilor ar fi plecat si ar fi trezit tot palatul. Plecarea Zanei, desi intarziata si retinuta de acele amintiri frumoase despre care va vorbeam, l-au indurerat profund pe Fat-Frumos care nu a incetat sa o caute si sa o astepte. Decat dupa ce a gasit-o.

Nici salvatorul din episodul anterior nu a fost mai breaz. Si-a frant singur inima pentru a 2 oara in cateva luni, tot din cauza zanei. Zanele sunt fiinte Divine, dar ireale. Iluzorii. Iar eu eram pentru salvator o Zana. Si inca sunt, fiindca povestea are loc in 2015.

Si cum spuneam, dupa ce salvatorul sa intors la potcovit caii si la salvat alte fete din imparatie, Zana Zorilor cu Fat-Frumos al ei cel brunet s-au reintalnit. Stingheri si straini de aceasta data. Dupa ce artificiile impacarii s-au stins, la fel si iubirea lor parca a pierit.

Din ce in ce mai straini si mai nemultumiti unul de celalt si de vietile lor pentru care aveau alte aspiratii.

Zana Zorilor a fugit. Cand a vazut ca Fat-Frumos le face sa roseasca pe toate Cosanzenele cu sanii mari din imparatie, l-a parasit. A fugit departe de el si de nehotararile lui. Acesta a suferit acceptand ce i se intampla. Iar povestea s-a terminat.

Fiindca incepe alta, incepe povestea cand Zana Zorilor isi da seama ca il iubeste foarte mult pe al ei Fat-Frumos brunet si nu mai poate sa stea departe de el. Este hotarata sa renunte la tot, la familie, la regat, la orice. Dar Fat-Frumos nu a mai vrut-o inapoi. A reusit sa o rasfete de cateva ori, din iubire sincera pentru ea, insa nu a mai primit-o inapoi. I-a spus mereu sa nu isi faca sperante. El a fost cinstit! Iar la un moment dat, a procedat cu maturitate si i-a spus Zanei ca trebuie sa nu mai forteze ceva ce trebuia incheiat de mult. Si ca nu stie ce vrea, ca este pentru binele ei sa se termine. Se pare ca de data aceasta si Zana a inteles si s-a resemnat.

Am incercat sa imi mut centrul atentiei si, bineinteles, sa imi caut alt salvator. Dar nu a durat mult. Zana Zorilor a realizat ca nu poate fi salvata fiindca nu se afla in pericol. Zana Zorilor a mai descoperit ca Fetii-Frumosi sunt salvatori numai in basme. Sau cel putin in epocile trecute au fost. In acest secol avem o alta moda. Fiindca pare o moda. In timp ce ma bucuram de independenta si de reinnoirea prieteniilor din liceu, m-a cautat Fat-Frumos. Va vine sa credeti? Zana Zorilor, atat de naiva fiind, nu se astepta. Si mai naiva fiind, a si acceptat atentiile lui Fat-Frumos care "acum stiu, te vreau langa mine". De data aceasta insa nici macar nu a mai fost o impacare exploziva, nu s-au aprins artificii si n-am mai facut amintiri. Macar de aveam un spectacol la care sa ma uit, la artificii ma refer. De data aceasta Fat-Frumos a disparut ca prin basme.

Pe cat am crezut ca simt ca tine, Fat-Frumos, ca te inteleg si ca te cunosc, ca ne cunoastem – poate chiar din alte vieti! – pe atat imi pare acum ca nu simt ca tine, ca nu te inteleg si…ca nu te cunosc…

Nu am incalecat pe nicio sa, de data aceasta, si v-am spus povestea asa. Saptamana viitoare imi cumpar un bonsay. Am vazut oferta la Lidl. Am simtit nevoia sa spun asta intregii lumi. Am citit ca parul este prelungirea nervilor cerebrali, iar cand te tunzi iti tai o parte din memorie. Poate il voi uita pe Fat-Frumos cel neinteles daca imi scurtez parul. Insa va fi in zadar daca iar "stie" si vine inapoi. Raman si cu parul taiat.

Nu este propria mea Scrisoare catre Fat-Frumos, eu i-am trimis-o lui. Dar imi canta dorul.

Niciun comentariu: