Sinucidere

Lasitate ? Sau curaj ? Ne sinucidem in fiecare zi si stim asta. Ne place sa gandim ca face parte din viata. Dar nu e asa. Face parte...din ce vrei tu, nu din viata. 
Oamenii nu trebuie sa simta disperare. Nici a lor, nici a altora. E un semnal de alarma in singuratatea care se resimte si fugim de ea. E buna.. nu trebuie sa ne ferim de lucruri bune.
Toamna ce urmeaza nu mi se mai arata aurie ca celelalte, iar ce vedem tine tot de noi.
Imi bate atat de tare inima incat trimite vibratii in tot corpul ! Fantastic.. Sa simti cata putere are asupra ta si vine din tine. Si ne miram cum de suntem influentati de alte persoane cand nu putem controla nici ce e al nostru ?!
Orice are o insemnatate si un scop. Am momentele mele de dementa dar nu sunt nebuna, clar nu. Simt disperarea ca orice om, rar, dar o traiesc. O educ. Si cineva va rade cand va surprinde randurile astea. Iti multumesc pentru zambet... eu ti l-am furat. O sa te gandesti ca aici in lumea mea sunt sefa. Posibil.


Ciudat cum sunt o mie de povesti pentru un singur gand mascat. Cum prin dezvinovatire, mereu e cineva invinovatit. Iar persoanele care ne fac probleme...tocmai, e pentru ca sunt importante.
Si nu putem uita un anume sunet...dintr-o dimineata care putea fi oarecare, dar n-o fost.
Si ne intoarcem spatele cand ne surprindem pe trotuar...dupa patru ani de iubire, iar persoane pe care le-am vazut de cateva ori ne recunosc si dupa ce ne-am schimbat radical infatisarea.
Si suntem plini de dorinte.... Iar eroi se gasesc unde nu te uiti..
Ne bucura..si o cana din hypermarket cand e daruita la momentul potrivit..
Si rupem poze....Iar trandafirii care miros asa de frumos se ofilesc.... noi de ce ne-am iubi vesnic ?

Sunt tot mai dese momentele de frenezie, cand te simti capabil de orice, nu ? Dar sa stii ca trec, inainte chiar de ati creea scenariul.