Visul unor nopti de iarna

Pamantul se invarte in jurul soarelui. Noi, in jurul banilor. Binele invinge raul insa trebuie sa simti rau ca sa faci bine. Traim vremuri grele... Ne ingrozim... numai de rau se vorbeste... despre lei, euro, dolari si inundatii; furturi, spargeri... disperari de bani. E din ce in ce mai rau. Sperantele de viitor.... sunt SFuri. Munca cinstita e rusinoasa, societatea ne omoara, Loganul se scumpeste ! Gluma e gluma..dar din ce.. casa.. din ce.. masina.. Din ce iti mai poti permite luxuri ? Si spunem ca nu ne mai bucuram de lucrurile simple... cand un nes baut fierbinte dimineata e cea mai buna parte din zi... sau lingurita de nutella atunci cand ai pofta de ceva dulce, ce rau e cand nu o mai ai... o melodie la casti in metrou spre liceu... urmatorul lucru de dupa nes.. o plimbare cu colega in tineretului..cu bliciclete inchiriate gratis.. nu sunt lucruri simple care ne bucura de zi cu zi ? Poate criza asta e aici ca sa deschidem toti ochii.. Cum spun eu mereu, tot raul spre bine.
Parca cerul arata altfel cand eram mica... puteam sa vad cum pamantul nu este umbrit uniform... Sau poate doar aveam timp sa privesc norii cum trec..si cum se impreuneaza cu ceilalti.. Puteam sa le analizez nuantele... si sa simt mirosul ploii dinainte sa cada din ei. Mi-era frica sa tin mana pe rama din fier a geamului de la balcon..de teama sa nu ma trazneasca... Ma scuturau toti fiorii vazand fiecare miscare a fiecarei frunze, ramuri, a fiecarei pungute de plastic ce se ridica spre cer uitata de vreun strain cat s-o ia vantul.... Alteori ieseam afara si lasam glasul ploii sa ma ude... pe vremea aceea chiar iubeam ploile.. acum uit sa ma bucur de ele... mereu trebuie sa ajung undeva, sa fac ceva, sa ma preocupe ceva...o grija, o nerabdare, o nesiguranta... o cearta ... un vis, o dezamagire.. Simt cum de mult s-a rupt ceva puternic, ceva imens din mine.. si am ramas sa ratacesc.. sa infrunt oamenii asa cum sunt ei..cum toti ne dorim acelasi lucru si tot nu ne intelegem.... Imi iubesc prietenii...altii ca ei nu exista, sunt ai mei, ma cunosc - ma accepta ma cearta, in final pleaca acasa...fiecare in treaburile lui problematice existentiale.. dar cand suntem impreuna..... cand suntem impreuna suntem doar noi. Noi cu aceleasi fete aceleasi defecte aceiasi bani lipsa din buzunar..niciodata nu vor fi suficienti... din nou revenim la bani... si la cate lucruri nu poti face fara ei..nici macar sa iubesti.
Traiesc profund fiecare gand pe care il am, ma trezec din el incercand sa identific locul in care ma aflu... uneori gandesc ca sunt cu 3 ani in urma.. si imi schimb traseul ma indrept spre clasa a 9a, urc in 32 sau in 7 si uit... Uit unde sunt defapt. In 2011... Calita, neinteleasa, dezamagita si plina de alte noi ambitii... de regrete care tot revin..si pleaca, cat sa ma tina treaza.
Asta este o recenzie...a ultimei jumatati de an pe care am petrecut-o si care m-a consumat...
Asteptam primavara !